vanzari Archives - PlecațiDeparte.ro

Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

Plecati Departe — Fri, 11 Jul 2014 07:36:06 +0000

După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.

Taxi-ul a venit rapid. Ne-am urcat și l-am rugat pe șofer să oprească aerul condiționat. Era înainte de sezonul ploios, cu umiditate foarte ridicată, dar doream să intre aerul de afară. Treceam pe străzi parcurse de mai multe ori pe scuter și ne aminteam de primele zile ale excursiei noastre din Indonezia – diferență mare între cum ne-am simțit la început și cât de aproape de suflet ne-a ajuns țara asta, într-un timp atât de scurt. Am fumat o ultimă țigară, crezând că în aeroportul din Lombok nu se poate fuma. Nu m-am mirat atât de mult că se putea fuma și în aeroport într-o încăpere fără ușă, aproape de zona cu fast-food-uri. Aeroportul Bandar Udara din Lombok e internațional, dar e ca o gară: puțin insalubru, mai prost organizat, cu securitate îndoielnică, dar nu mai avea importanță, că doar nu locuiam acolo.

La check-in, după ce ne-au cântărit bagajele, am profitat de ocazie și m-am urcat pe banda rulantă să văd câte kilograme am. Am fost surprins plăcut când am văzut că slăbisem 14 kilograme în 6 luni, iar Ioana aproximativ 6kg. M-am dezumflat după ce am mai plătit vreo 10$/persoană, pentru o taxă inutilă „Passenger Service Charge” , adică un fel de „Mergeți naibii în țara voastră și mai dați aici niște bani, să mănâncă și gurile noastre ceva”, chiar înainte de zona de îmbarcare.

Și am decolat! Priveam nostaligici pe hublou cum lăsăm în urmă Sekotong-ul, unde ni s-a furat scuterul, Golful Mataramului, Kuta Lombok și toată coasta sudică. Dacă de la nivelul solului nu am reușit, am apucat să aruncăm o privire în Vulcanul Agung din Bali, după care am intrat în nori și ne-am continuat drumul spre Kuala Lumpur, în Malaezia.

Ce ne va lipsi din Indonezia?

Iată câteva lucruri care mereu ne vor aminti de Indonezia, de viața simplă fără griji, de trecerea timpului fără regrete, de bucuriile și supărările prin care nu am fi putut să trecem decât acolo:

– Hello Mister! – salutul clasic al indonezienilor

– Fotografiatul spontan cu oameni de pe stardă, pe care îi întâlnești pentru prima oară

– Mâncarea: nasi goreng, martabak, tereng bulan, fish curry, nasi campur, rendang daging, pisang goreng, gado-gado sau sate-urile (frigăruile pe băț)

– Mâncatul în stradă la warung-uri

– Cafeaua fiarta – copi lombok, cu sau fără ghimbir

– Brem (a se citi „brâm”), bautura alcoolică din orez fermentat, tulbure, roz sau albă culoare, acidă, dar foarte aromată

– Ananașii dulci, curățați pe care îi ții de coadă ca pe înghețată și îi mănânci până la cotor

– Zâmbetul oamenilor cu care ți se intersectează privirea

– Plimbările cu scuterul pe străzi, prin aglomerație sau în natură

– Marea plaja și scufundările, cu toate plusurile și minusurile aferente

– Party-urile goa din Gili Air

– Umblatul cu 2 haine și o pereche de șlapi

– Ploile torențiale

– Mirosul de ceară din locurile unde găsești sarong-uri batik

– Negocierea cu vânzătorii de orice, oriunde, oricând, oricât

– Pisicile cu coada strâmbă, pe care le vezi aproape peste tot

– Șopârlele cicak și tokay, care umblă pe tavan și umplu noaptea cu un zgomot plăcut

– Cântăreții din autobuze, microbuze sau care te abordeaza la semafoare, ca și cei care spală geamuri la noi

– Cetățenii cu fluier care dirijează traficul la parcări (nu mă refer la polițiști, ci la cei care fac un ban ghidând scuterele sau mașinile, la intrarea sau ieșirea dintr-o parcare)

– Țigările cu cuișoare (care se găseau și în România, dar nu la 1$ pachetul) care urmează să fie scoase de pe piață pentru că, cică aroma nu e sănătoasă. De parcă țigările fără aromă sunt sănătoase, dar în fine…

– Toaletele și băile cu ulcior

– Dușul rece cu ulciorul

Pentru toate astea și nu numai, Terima Kasih Indonezia! Sampai ketemu lagi!

Playlist filme LOMBOK & GILI ISLANDS

The post Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi? appeared first on PlecațiDeparte.ro.

Cum a spus DA și pregătirile pentru nuntă

Plecati Departe — Tue, 29 Apr 2014 10:09:29 +0000

Și dacă tot e primăvară, plantele înfloresc, dragostea plutește în aer, iar în spiritul acestor gânduri vă vom povesti câte ceva despre noi. Cine ne știe de mai demult, deja și-a dat seama că ne potrivim ca mâna în mănușă.

Ioana mai vulcanică – eu mai relaxat, ea mai sensibilă – eu uneori, ea atentă la detalii – eu atent la alte detalii, ea vorbește frumos – eu vorbesc la subiect, ea mai delicată – eu mai direct. Ce să o mai lungim, ne completăm reciproc! Dacă tot eram în Indonezia, pe o minunată insulă exotică, am pregătit un modest inel cu o mică perlă neagră, pe care îl ascunsesem în fundul rucsacului, unde știam că va sta ascuns până la momentul oportun. Pregătisem cadrul (o zi însorită pe malul mării, pe o plajă mai liniștită, în nordul insulei), aveam inelul ascuns și așteptam să se întindă la plajă pe sarong. Am și întrebat-o de vreo două ori dacă nu merge să facă plajă, doar terminaserăm cafeaua cu ghimbir la una din mesele de bambus de pe terasă. Nu aveam nevoie de public, ci doar să o văd întinsă la soare. Știam că nu stă cu ochii deschiși și că mă pot furișa într-o parte să pornesc telefonul să filmez momentul. Restul e istorie… după cum puteți vedea mai jos.

Sunt unele lucruri pe care le pastrăm pentru noi, dar era o amintire prea frumoasă să nu o împărtășim cu cei dragi. Departe de casă, ne-am gândit că cel mai simplu ar fi să punem filmul cu cererea în căsătorie pe Facebook, să ne vadă parinții, prietenii și rudele, în toată splendoarea noastră. L-au văzut și alții, îl vedeți și voi, dar pentru noi va rămâne amintirea unui clipe unice – oameni potriviți, la momentul potrivit, în locul potrivit.

Întorși în țară, am început pregătirile pentru nuntă. Ioana și-a găsit rochia de mireasă în trei zile, la Salonul Maya Fashion din Cluj. S-a bucurat pentru că îi puneau la dispoziție o croitoreasă pentru strâmtat și alte ajustări de ultimă oră. Cine s-ar fi gândit că tocmai acea croitoreasă îi va strica rochia lipind cu silicon pietricele și dantelă pe corset, în loc să le coase? Cei de la salon au ridicat din umeri, doar rochia era plătită. Așa că singura soluția a fost să sune la atelierul de creație a designerului vestimentar Marianei Florea, adică doamna care face rochiile, să ceară un sfat. Foarte amabilă, ne-a sărit în ajutor și ne-a invitat la Craiova să vada rochia și să o modifice după cum își dorea Ioana. Am combinat asfel utilul cu plăcutul și am pornit într-o mică excursie prin Alba Iulia, Sibiu, Băile Olănești, Craiova și Deva.

Împreună cu un priten, am văzut Cetatea din Alba Iulia, în care nu am mai intrat de când am devenit pionier (ultima generație). O fortăreață impresionantă, atât ca dimensiune, cât și ca valoare istorică, restaurată aproape integral, ce necesită și merită câteva ore din viță. Ziduri înalte, porți impozante, monumente, muzeu, catedrale, alei, hotel, terase unde poți servi o cafea – toate sunt închegate armonios din punct de vedere arhitectural, pe Dealul Citadelei, din Alba Iulia. Cu siguranță ne vom mai opri la cetate, dar în acea zi, am făcut doar un tur rapid, după care ne-am continuat drumul spre Craiova. Ne-am mai oprit în Sibiu unde ne-am dezmorțit prin centrul istoric, iar seara am ajuns în Băile Olănești, dincolo de Carpați.

Drumurile erau în lucru, iar orașul aproape pustiu. Nu se înnoptase de tot. Ne-am cazat la o pensiune pe care am găsit-o în prealabil pe net. Doar o noapte am stat în stațiunea Băile Olănești, fără să apucăm să facem o baie termală la unul dintre hotelurile cu piscină. A doua zi dimineață am pornit spre Craiova, unde aveam programare la atelier pentru modificarile rochiei de mireasă. Două probe și câteva ore mai târziu s-a rezolvat problema. D-na Florea a fost suficient de amabilă și ne-a ajutat, fără alte costuri decât materialele pe care le-a folosit pentru modificări. A reparat ce a stricat croitoreasa din Cluj si i-a făcut ajustările necesare astfel încât rochia arată de parcă a fost făcută pentru Ioana de la bun început. Astfel, în meciul bunului simț dintre Craiova și Cluj, scorul e de 2-0. În ceea ce privește felul în care conduci realția cu clientul chiar și după vânzare, clujenii au primit o lecție de profesionalism.

Între probe, în timp ce ne plimbam prin centrul Craiovei, pe străzi înguste, ce erau în lucru, cu clădiri vechi, ce amintesc de vremuri trecute, ne-am intersectat cu o cunoștință din Indonezia, de când stăteam în Mataram. Ca să vezi ce mică e lumea! Eram contra cronometru, să ajungem în Deva în acea seară, așa că am schimbat câteva impresii și am rămas înțeleși că ne vom continua poveștile prin pagina de pe Facebook. Interesant cum, peste toate relele feisbucului, rămâne una dintre cele mai sigure surse de a păstra legături la distanță.

Dacă drumul prin Valea Jiului nu era plin de porțiuni semaforizate, pe care se circula doar pe o singură bandă, am fi ajuns în Deva pe înserate, dar în condițiile date, am ajuns noaptea târziu. Ca și cu alte ocazii, ne-am simțit extraordinar. Întotdeauna statul în Deva a fost pentru noi ca și mersul la bunici sau ca o ieșire de weekend, la liniște și odihnă. Poate cel care contribuie la această stare de fapt, e Gabi, un prieten vechi, la care stăm de fiecare dată când ajungem pe-acolo.

Ca să concluzionăm grandios, chiar dacă în viață apar diverse probleme, precum dezastrul cu rochia de mireasă, într-un final se rezolvă. Poate în acest proces se mai leagă și câteva evenimente mai fericite precum reîntâlnirea cu un prieten vechi sau întâlnirea unui nou prieten. Vă lăsăm acum, pentru că avem de rezolvat o altă problemă cu inelul de logodnă, căruia i s-a desprins perla!

03-Apr-2014 11:59

vanzari Archives - PlecațiDeparte.ro

Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

Playlist filme LOMBOK & GILI ISLANDS

Cum a spus DA și pregătirile pentru nuntă

Playlist filme ROMÂNIA

Considerații personale despre comunicarea dintre client și agentul de turism

Playlist filme ROMÂNIA