cranii Archives - PlecațiDeparte.ro

10 obiective turistice din Cusco, Peru

Plecati Departe — Thu, 17 Jan 2019 15:59:54 +0000

Înainte de a vedea lista noastră cu 10 obiective sau atracții turistice din Cusco, vreau să vă povestesc puțin despre drumul de la Lacul Titicaca. Dimineață devreme am pornit din Puno, de pe malul Lacului Titicaca, spre Cusco, capitala Regatului Quechua și a Imperiului Incaș. Autocarul a fost cel mai confortabil cu care am mers vreodată. Scaunul era practic un fotoliu în care mi-am zis că voi dormi tot drumul, ca într-un avion la clasa I (de parc-aș ști, doar nu am călătorit niciodată la clasa I), dar nu am închis un ochi toate cele 6 ore jumătate cât a durat. Peisajele erau prea spectaculoase ca să adorm și de aceea am adunat un album întreg de fotografii de pe acest drum.

Văi largi, relativ aride se întindeau la baza munților, dintre care, cei mai înalți erau înzăpeziți. Din când în când treceam prin cătune sau comunități mai mari, unde căsuțele erau înghesuite aproape de șosea, de parcă ar vrea să închidă drumul. Aproape peste tot iarba era uscată, oferind dealurilor o nuanță gălbuie, care pe alocuri se transforma în cărămiziu, în funcție de culoarea solului. În iazuri sau în zonele unde râurile erau mai liniștite, am văzut păsări flamingo, iar în rest doar oi și lame, îngrădite în curțile oamenilor.

De la Lacul Titicaca (3800m), prima jumătatea a drumului a urcat până pe la 4300m, apoi văile au devenit mai înguste și am coborât pe malul râului Urubamba până aproape în Cusco (3400m). Treptat, satele deveneau mai apropiate unul de celălalt și creșteau în dimensiune, semn că ne apropiam de destinație. Am văzut plantații de arbori de coca pe ambele părți ale drumului, care odată cu intrarea în oraș, au fost înlocuite de case înghesuite de culoare roșiatică, la fel ca în Puno.

Cusco – capitala fostului Imperiu Incaș

Orașul Cusco, cu o populație de aproape 500.000 de locuitori, este vizitat anual de mai mult de 2milioane de turiști, fiind punctul de plecare spre Valea Sacră (pe malurile râului Urubamba), Machu Picchu (Orașul Pierdut al Incașilor) sau jungla amazoniană (zona Parcului Național Manu). Fosta capitală quechuană (precursorii incașilor) este patrimoniu mondial UNESCO și cea mai cunoscută zonă turistică din Peru.

Centrul istoric din Cusco e înțesat de obiective turistice. Doar dacă te plimbi, treci pe lângă clădiri sau pe străduțe cu valoare istorică. Spre exemplu, în spatele Catedralei din Plaza Mayor este o celebră străduță pietonală unde se poate vedea zidul palatului incaș. Pietrele au fost cioplite în așa fel încât să se îmbine fără nici un liant. Una dintre ele este celebra Piatra cu 12 unghiuri, pe care nici nu am fotografiat-o pentru că am aflta de ea după ce am revenit din Peru.

Am fost cazat la Hotel Cusco Plaza Saphy (3 nopți) și apoi la Ecopackers Hostel, ambele situate la doi pași de Plaza Mayor, în centrul vechi al orașului. În afară de obiective istorice, în Cusco găsești restaurante pe toate bugetele, cluburi, baruri, magazine sau piețe. Am stat aproximativ 10 zile și voi încerca să pun cap la cap câteva obiective turistice sau activități pe care le-am întreprins.

1. Plaza Mayor sau Plaza de Armas

E punctul 0 al orașului, un loc prin care nu ai avea cum să nu treci, nici dacă vrei să îl eviți. Aici se găsesc Catedrala Cusco, Biserica Iezuită, Muzeul de Istorie Naturală și statuia aurită a regelui quechuan Pachakuti (sau Pachakutiq), cel care a transformat regatul quechuan în Imperiul Incaș. Clădiri coloniale cu balcoane din lemn sculptat, mărginesc două laturi ale Pieței Mayor. E un loc deschis de unde se pot vedea dealurile ce înconjoară centrul vechi al orașului, care noaptea, sunt pline de luminițe.

Din păcate, intrarea prin biserici e pe bani (trebuie să mănâncă și gura lor ceva), deci nu vă pot spune cum arată în interior.

2. Cartierul San Blas

Începe din spatele Catedralei Cusco. Zeci de restaurante, cluburi, baruri și magazine de suveniruri se scund pe străduțe înguste care urcă spre Biserica San Blas. Tot aici se găsește strada Hatunrumiyoc, unde se poate vedea vechiul zid al palatului incaș construit din blocuri de granit îmbinate perfect și Piatra cu 12 ungiuri. Vânzători ambulanți de tablorui, brățări împletite, bijuterii și alte obiecte hand-made, încearcă să aghețe turiștii cu câte o vânzare. Mi-a plăcut că nu erau foarte insistenți. E o zonă în care de fiecare dată găseam ceva nou.

3. Piața tradițională – delicatese, droguri și șamani

Când mă gândesc la Cusco, piața tradițională e primul loc ce îmi vine în minte. Aici îmi făceam cumpărăturile zilnice pentru că prețul e mai aproape de puterea de cumpărare a peruanilor. Găsești diverse produse precum condimente, fructe și legume, carne – inclusiv porcușori de guineea prăjiți sau doar eviscerați și umpluți cu ierburi, siropuri, ceaiuri, leacuri tradiționale (șarpe în alcool), produse cu efecte halucinogene (precum ayahuasca sau peyote – despre care voi mai vorbi), haine, cadouri, suveniruri etc. Piața pe care am vizitat-o cel mai des se numește Mercado de San Pedro.

E forfotă mare și e recomandat să fii prevăzător cu bagajele. Ca în Lima, multă lume își poartă geanta sau rucsacul în față pentru a evita furtul. Intrând în hală, standurile de vânzare se succed într-o ordine dezordonată: suveniruri, haine, brânzeturi, carne, fructe și legume, sucuri, ceaiuri, cafea și ciocolată, pâine, haine, din nou suveniruri, mezeluri ș.a.m.d. Poți pierde liniștit câteva ore prin piată, mai ales dacă ai un aparat foto. Imediat la ieșirea din partea dreaptă, niște doamne vând porcușori de guineea (cuy), pregătiți pentru a fi gătiți sau deja preparați. Lângă ele, alte doamne vând leacuri din fel de fel de plante medicinale sau animale.

Deși de câteva sute de ani peruanii sunt majoritar creștini, vechile credințe (inclusiv mituri, supersiții, obiceiuri precreștine) încă se mai păstrează și uneori merg în paralel cu crucea. Astfel, dacă au probleme de sănătate, ei recurg la tradiții transmise prin viu grai, la cunoscătorii de ierburi, medicină alternativă și șamani.

Într-o altă zonă a pieței am găsit standul unei doamne care printre siropuri și extracte din plante, vindea fetuși de proc uscat, cap de șarpe uscat și alte produse ce se folosesc ca ofrande pentru Pachamama. Avea, de asemenea și zeamă de ayahuasca și peyote (San Pedro sau huachuma, de fapt). Prima se prepară din seva unei liane, iar cea de-a doua din seva unui cactus. Vindea și bucăți întregi de liană și cactus. Ambele au proprietăți halucinogene și pentru unii reprezintă motivul principal de călătorie în Peru sau alte țări din America de Sud. Cine se inițiază în călătorii halucinogene o poate face pe cont propriu (găsiți tutoriale pe internet), dar majoritatea cunoscătorilor recomandă ședințele la șaman. Acesta poate face diferența dintre o călătorie corectă și una care te poate lăsa cu traume fizio-psihologice, pentru multă vreme de la consum.

Șamanii sunt cei care conduc ritualul, după vechile tradițiii quechuane, accentuând latura spirituală a experienței și supervizând toate aspectele procesului de autocunoaștere ale pacientului/clientului. Evident, există și șamani falși, dar studiind puțin problema și mergând pe recomandări sigure, poți ajunge acolo unde trebuie. Dacă vă întrebați, subsemnatul nu a consumat nici ayahuasca, nici peyote, dar mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu un șaman.

Străduțele din jurul halei sunt pline de vânzători ambulanți, printre care am găsit o doamnă ce curăța și vindea fructe de cactus (higos chumbos sau tunas). Mirosurile plăcute se amestecă cu cele de canalizare, putrefacție și transpirație. Tot acolo se găsesc magazine mici, grupate în funcție de specific din care se aprovizionează vânzătorii din hală. Mai mult, dacă nu găsești ceva în hală, poți găsi în aceste magazine. Ca să vă dau un exemplu: un medalion, o cruce incașă din piatra, cu șnur, îl cumperi din piață cu 5-7 soles (6-9lei). Într-un magazin de gablonțuri de-afară, am găsti zeci de medalioane la 3 soles bucata.

Distanță față de Plaza Mayor: 800m

4. Museo Inka

După cum îi spune numele, găzduiește o gamă largă de artefacte incașe (unelte, arme, bijuterii, obiecte de ceremonie etc.). E locul în care am învățat câte ceva despre acest imperiu, precum faptul că practicau trepanații (intervenție chirurgicală ce constă în perforări ale craniului), pentru a trata răni de război. Inciziile puteau fi de dimensiuni foarte mari (cât pumnul), dar surpinzător, rata de succes a acestor intervenții era de 80-90%.

Clădirea a fost construită de spanioli, pe fundații incașe (ca multe alte clădiri din Cusco dealtfel) și a fost restaurată complet dupa anii ’50. Prețul intrării este modic și am primit căști în care am ascultat un ghid audio.

Distanță față de Plaza Mayor: 800m

5. Cetatea Sacsaywaman și Cristo Blanco (Statuia lui Isus)

Nu am intrat în cetate, dar am văzut zidurile din afară, când am fost la Cristo Blanco. Cele două obiective sunt învecinate, foarte aproape de centrul vechi, iar de la baza statuii, care amintește de Rio de Janeiro, se poate admira orașul Cusco, în vale.

Distanță față de Plaza Mayor: 2km

6. Ruinele de la Qorikcancha

Reprezintă un zid din blocuri de granit, rămășițele unui templu incaș dedicat soarelui (inti). A fost distrus aproape în totalitate în sec al 16-lea, iar piatra a fost refolosită la fundația bisericii Santo Domingo. Se spune că pereții templului erau placați cu aur și mare parte din aurul cerut de spanioli pentru răscumpărarea împăratului Atahualpa (ultimul împărat incaș), a provenit de la acest templu. De-a lungul timpului, cutremurele au afectat structura bisericii, dar zidul incaș a rămas intact, fiind construit prin aceeași tehnică de îmbinare perfectă a pietrelor.

Distanță față de Plaza Mayor: 700m

7. Muzeul Ciocolatei (Choco Museo)

E un loc unde se poate urmări procesul de obținere a ciocolatei, de la arborele de cacao, la fructul de cacao și mai apoi la băuturi sau delicatese care au la bază ciocolata. La sfârșit, poți bea un pahar de cacao cu lapte sau o cafea pe balconul muzeului, cu vedere spre Plaza Regocijo. Intrarea e gratuită.

Distanță față de Plaza Mayor: 400m

La următoarele 3 puncte de interes turistic nu am ajuns, dar dacă ești în Cusco, poți ține cont de ele:

8. Q’enko – sit arheologic la 2km de mers pe jos (sau 7km cu mașina) din Plaza Mayor

9. Puca Pucara – fortificație incașă la 8km de Plaza Mayor și alături, apeductele, canalele și cascadele de la Tambomachay

10. Muzeul de Artă Precolombiană, în spatele Muzeului Inka

Click aici pentru a vedea toate fotografiile din albumul: 2015.11.13-26 – Cusco & Sacred Valley

Playlist filme PERU

The post 10 obiective turistice din Cusco, Peru appeared first on PlecațiDeparte.ro.

Excursie prin craterul unui vulcan, în jurul Lacului Batur din Bali

Plecati Departe — Tue, 28 Apr 2015 09:03:21 +0000

Ne-am decis să întreprindem o mică excursie la Lacul (Danau) Batur, din Bali și am ales să mergem în timpul săptămânii ca să fie mai aerisit. Eram oricum în afara sezonului de vârf așa că nicăieri nu era aglomerație. Ne-am luat cu noi un rucsac mic, câteva haine, printre care și haine mai groase, ne-am urcat pe scuter și am pornit spre lac. Drumul cel mai cunoscut este din Ubud sau Gianyar, spre Penelokan, pe marginea craterului Muntelui (Gunung) Batur. Tocmai pe acest motiv, noi am ales drumul care urcă din Klungkung, mai spre Est.

Lacul Batur e situat la 1033m altitudine, în craterul vulcanului activ cu același nume. Întregul crater este arpoape rotund, cu o deschidere de 10x13km. Muntele Abang (2153m) e situat în partea estică, chiar pe buza craterului. Vârful Batur, sau Batukaru (1730m) se ridică din mijlocul calderei, depășind marginile în înălțime. Vulcanul este încă activ, iar urmele erupțiilor din ultimii mai bine de 100 de ani se pot vedea din punctele de belvedere de pe marginea craterului. Institutul de sesimologie din Bandung a închis anumite secțiuni ale muntelui Batur (ne referim la conul vulcanic din mijlocul calderei), pentru monitorizare seismologică. Se previzionează că va erupe din nou încurând. În mod normal, există trasee pe care se poate urca atât Vârful Batur, cât și Vârful Abang, dar să nu uităm că suntem în Bali, unde trebuie să depui eforturi serioase pentru a scăpa de insistențele până la agasare, a vânzătorilor de orice. Când am întrebat, ni s-a spus că e interzis și periculos fără ghid – evident o mare minciună, dar orcium nu aveam în plan să ne cățărăm pe munte. Din anumite locuri, dacă nu este înnorat, se poate vedea și Muntele Agung (3142m), situat la SE față de de calderă.

Din Gianyar, am urcat constant spre Batur, iar pe măsură ce vegetația devenea tot mai puțin deasă, Muntele Agung se ascundea tot mai tare în nori. Chiar înainte de a ajunge pe marginea calderei, șoseaua șerpuiește prin pădure unde, din loc în loc puteam arunca o privire spre lac, pe partea dreaptă. Am coborât în crater, din Penelokan și ne-am plimbat în jurul lacului.

Pe partea estică a acestuia, drumul se termină brusc în Trunyan, unul din cele 4 sate care se găsesc în mijlocul craterului. Am vrut să vedem cimitirul în care morții nu sunt îngropați sau arși, ci sunt lăsați, îmbrăcați, la suprafață. După ce cadavrele se descompun, craniile sunt așezate lângă trunchiul copacului Taru Menyan. Acesta emană un miros parfumat care estompează odorul de stârv. E un loc înconjurat de misticism, pe care nu am reușit să îl vizităm pentru că nu am ajuns la un consens vis-a-vis de preț, cu tipul cu care am vorbit pentru barcă. Doar cu barca se poate ajunge la cimitir. Noi ne-am mulțumit să stăm puțin pe marginea lacului, să admirăm peisajul în lumina soarelui de dupămasă și să ne gândim unde urma să dormim în noaptea aceea.

Am dat o tură cu scuterul și pe partea vestică a lacului Batur, după care am urcat înapoi spre Penelokan, în căutarea hotelului recomandat de niște prieteni. Este unul din locurile cu cea mai frumoasă panoramă în care am dormit până acum. Așezat la o aruncătură de băț de marginea calderei, de pe balcon am putut vedea cum răsare luna de după Muntele Abang, ridicându-se încet pe cer, pentru a se reflecta în Lacul Batur. Mici nori se formau în interioarul calderei sau dincolo de aceasta, dar a doua zi dimineață cerul era limpede ca lacrima, iar aerul răcoros.

Ne-am întors în crater, pe un drum care apărea pe hartă, dar în realitate, pe alocuri era surpat și am trecut cu greu pe scuter. Am ajuns la baza conului vulcanic al Vârfului Batur, unde scurgerile de lavă din urma erupției din 1963, lăsaseră neatins doar un pâlc de copaci, de pe o mică movilă. Drumul pe care am ocolit vulcanul, era prost întreținut și plin de praf. Ca într-un furnicar, în ambele direcții, treceau zeci de camioane care transportau pietre și nisip vulcanic, ce apoi erau folosite în construcții.

Am făcut o pauză pentru a vizita templul Bukit Mentik. Ne-am plimbat prin curtea goală a complexului, unde doar o mână de muncitori săpau un șanț. Ocupația principală a localnicilor din cele 4 sate din crater este cu agricultura, pentru că solul vulcanic este foarte fertil, dar în afară de terasele cultivate, casele și warung-urile îmi aminteau de Jakarta. Am mâncat o masă fără pretenții la același warung unde am stat în ziua anterioară, înaninte de apus, având în față o panoramă fabuloasă, după care am pornit încet spre casă.

La coborâre spre Klungkung, ne gândeam că trebuie să alegem între Templul Besakih, cel mai mare important templu din Bali, sau Palatul Apei de la Tirta Gangga. În urmă cu câteva zile am mai avut o tentativă să mergem la Tirta Gangga, dar ne-a prins o ploaie destul de puternică. Din cauza unor alunecări de teren, traficul a fost îngreunat și ne-am pierdut răbdarea așteptând. În ziua aceea ne-am întors spre Denpasar, uzi din cap până-n picioare. Am lăsat Templul Besakih pentru altă ocazie, iar înanite de palat, am zăbovit pentru o cafea, la un warung în Pesaban, lângă alte terase de orez. Deveniseră o constantă a excursiei în Bali, un peisaj prea familiar, dar pe care ori de câte ori le-am vedea, încă ne dau un sentiment de liniște și echilibru.

04-Feb-2015 05:38