Prejudecăți și decizii – plecăm în Indonezia

Nici nu știu de unde să încep. Prejudecăți, ani de influențe din societate, acumulări de gânduri pesimiste, înaintarea în vârstă, trecerea timpului fără realizări mărețe (din punctul altora de vedere), păreri nesupuse atent filtrului personal, îndoctrinări, mediul social deseori otrăvit de superficialitate, eșecuri și/sau frământări personale, temeri de cele mai multe ori nefondate – cam astea ar fi motivele pentru care nu am luat decizia de a pleca pe termen lung într-o călătorie fără termen final, fără planuri mărețe. O călătorie în care să nu am așteptări, să fac planuri pe termen lung, să nu mă gândesc la carieră, să nu primeze aspectul financiar. Sunt, sau mai bine zis, împreună cu Ioana suntem, la începutul unei astfel de călătorii.The cave you fear to enter holds the treasure you seek - Joseph CampbellMomentul istoric e propice: instabilitate economică, nesiguranță și incertitudine în ceea ce privește viitorul, 30 și ceva de primăveri și respectiv aproape 30, adică momente în care e bine să luăm decizii marcante (bune sau rele – realmente nu are importanță). Demagogul din mine spunea mereu că e bine să călătorești, că e cel mai bun lucru pentru autostimulare intelectuală sau autoeducație, dar până acum, de prea puține ori am dovedit-o prin fapte. Într-adevăr, am preferat mersul la munte față de ieșitul în oraș, dar de data asta e ceva mai mult decât atât.

În iarnă, într-un moment de iluminare, Ioana mi-a spus: „Hai să mergem undeva departe, că dacă nu mergem acum, n-o să mai mergem niciodată!” Și avea dreptate. Dacă nu pornești într-o călătorie fără țintă, departe, fărăr scop bine definit, dacă nu pornești când te gândești să pornești, dacă aștepți promovarea, dacă aștepți să te stabilizezi financiar, dacă aștepți să acumulezi experiență de călător, dacă aștepți să se întâmple un miracol, șansele să pornești sunt foarte mici. Mi-am făcut rapid un SWOT și m-am decis să mergem, atât de tare încât găndul că trebuie să plecâm nu mi-a mai dat drumul.

Nemaiavând naivitatea din tinerețe, am avut nevoie de ceva vreme să mă documentez și acum câteva zile am cumpărat biletele de avion spre Indonezia. Cred că nu are rost să scriu ce informații am găsit despre oamenii de acolo, despre culturi, despre insule, despre scufundări ș.a.m.d., pentru că și voi găsiți aceealeși informații pe net. Pur si simplu ni s-a pus pata pe acest loc îndepărtat și foarte diferit de România și ne-am hotarât să întreprindem această excursie.

Happiness is not a state to arrive at - Margret Lee Runbeck

2 thoughts on “Prejudecăți și decizii – plecăm în Indonezia

Leave a Reply