Bob, soțul proprietarei grădiniței la care preadam engleză când nu aveam cursuri la facultate, deține sau concesionase o insulă, unde am fost invitat la un sfârșit de săptămână. Ne-am întâlnit dimineață devreme, lângă podul Siti Nurbaya, de unde urma să mergem cu barca. Nu știam la început despre ce insulă era vorba, dar pe măsură ce ne apropiam, mi-am dat seama că era vorba de insula Sinyaru, sau Bob’s Island, după cum îmi ziceau ei, în glumă.
E o insulă de dimensiuni mici, asemănătoare cu Angso Duo, relativ aproape de oraș, pe care au început să construiască un mic resort, ceva mai exclusivist. Momentan ridicaseră două bungalow-uri și o terasă deschisă, unde se poate lua masa. Principalii lor clienți veneau din Kuala Lumpur, probabil prin intermediul unei agenții partenere. Bob e instructor de scufundări și poate fi ghid pentru cei care doresc să cunoască viața subacvatică. De-a lungul șederii mele în Padang, am încercat să caut scafandri cu echipament, cu care aș mai fi putut face ocazional câte o scufundare, dar am dat de Bob, abia atunci, spre finalul șederii. Și ghici ce? Aveam nasul înfundat, ca și cum urma să răcesc și nu m-am putut scufunda în apele de la Sinyaru.
Am făcut snorkeling, pentru îmi luasem masca de scufundări cu mine și m-am plimbat în jurul insulei. Am încercat să fotografiez două păsări de pradă. Prima tocmai prinsese un pește, iar cealaltă o urmarea ca să i-l fure. La snorkeling, am înotat pe lângă un banc de pești care îți căuta protecție printre pilonii debarcaderului. Tot acolo, am găsit ouă de broască țestoasă, probabil după ce valurile spălaseră un cuib de pe plajă. Prin coaja moale se simțea puiul format în interior.
Bob făcuse câteva țarcuri pătrate care protejau cuiburile de pe plajă, pentru a fi ferite de păsări sau șopârle, în locurile unde văzuse broaște țestoase depunând ouă. Știa când urmau să eclozeze și spera că le dă o șansă în plus. În trecut și-a concediat angajați pentru că furau ouăle. Pentru câteva mii de rupii le pot vinde în oraș, iar dacă găseau un cuib cu câteva zeci de ouă, se adună ceva bani. E de apreciat, mai ales pentru că trăiește într-o zonă unde se protejează fauna doar pe hârtie. Din păcate, Indonezia este o țară în care grija pentru natură, e aproape inexistentă.
Găsiți localizare insulei pe harta cu punctele de interes din Sumatra.
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
