Pe anumite hărți ale orașului Padang (Sumatra) am găsit câteva lubuk (iaz sau piscină naturală, de regulă pe cursul unui râu). Ca de obicei, indicațiile hărților nu sunt exacte. M-am mai documentat puțin și ne-am decis să încercăm să o găsim, pe cont propriu, fără ajutor extern. Drumul a durat mai puțin de o jumătate de oră, cu tot cu pauzele în care am mai întrebat lumea, doar ca să fim siguri că suntem pe direcția cea bună.
La scurt timp de la părăsirea drumului principal, traficul era aproape inexistent, iar peisajul devenea din ce în ce mai promițător. Treceam printre fel de fel de plantații, cu câte o căsuță ascunsă sub un pâlc de copaci. Ne-am dat seama că suntem aproape odată cu terminarea asfaltului. Am parcat scuterul la o căsuță de lemn, sub acoperișul căreia funcționa un fel de magazin câmpenesc. Lângă magazin, sub un copac, se odihneau două maimuțe legate în lanț. Niște cetățeni s-au oferit să ne arate cărarea spre iaz, probabil pentru că eram bule și aveau un motiv în plus să ne solicite la fotografii.
Câțiva copii săreau în apă de pe peretele de lângă casadă. După ce ne-am răcorit în apa rece din râu, am împărțit cu ei niște fructe. Ne-au ținut companie până la sfârșit și chiar dacă aveau vreo 10 ani, întrebările lor erau mai pertinente decât ale multor adulți pe care i-am cunoscut până acum. La căsuța de lemn am băut o cafea cu tovarășii de-acolo. Maimuțele dispăruseră. Am întrebat ce s-a întâmplat cu ele. Mi-au spus că le folosesc pentru culesul nucilor de cocos, din palmieri Am răsuflat ușurat pentru că îmi făcusem alte filme despre destinul maimulțelor. Viața nu e întotdeauna așa de dură precum ne așteptăm.
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
