S-a ivit o oportunitate să merg până în Italia. Adică, am mers cu avionul dus-întors să duc un cățel pentru cineva care îl ținuse la noi în pensiune. Câinele nu poate zbura ca și colet așa că a avut nevoie de un însoțitor de zbor și aici am intrat eu în joc. Trebuia să merg până la Milano (Tarom și Alitalia), să mă întâlnesc cu persoana de legatură, să îmi caut cazare in Bergamo, iar a doua zi să mă întorc acasă (Wizz Air). Cam ca o misiune din filme cu Chuck Norris, sau alege tu un alt actor – intri, lași pachetul și pleci. Am ales să accept misiunea ca să mai ies puțin din cotidian.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
A mai fost de două ori în Italia, o dată pe lângă Veneția și a doua oară la Cinque Terre. M-am bucurat că merg într-un loc nou și anume în Bergamo, pentru că după ce m-am uitat puțin pe net la opțiuni, mi s-a părut convenabil: oraș mic, munți la orizont si aeroportul aproape. Îmi era puțin teamă de avion, dar față de cum eram mai demult, că mergeam tot drumul transpirat în palme și mă gândeam numai la părțile negative ale zborului, m-am întors pe calea cea dreaptă.
La decolare am avut ocazia să văd groapa de la Roșia Montană de la mai bine de 100km distanță iar apoi am urmărit întregul drum, încercînd să îmi reîmprospătez cunoștințele de geografie. Singur fiind, am avut ocazia să meditez asupra stereotipurilor aviatice precum, liniștea penibilă din sala de așteptare, în care fiecare își scoate gadget-ul și face ceva ca să se vadă că se descurcă sau aplaudatul de doi lei la aterizare. Apropo de asta, cred ca cine aplaudă, de fapt se aplaudă că nu a facut pe el/ea de frică, pentru că am fost pasager la multe aterizari mai puțin agreabile și datul din palme poate te scoate din starea de panică generalizată ce te cuprinde când vezi linia orizontului cum urcă și coboară, dacă ai norocul să o vezi. Și totuși de ce aplauze? Pilotul își face treaba. E platit să își facă treaba. Dacă e pentru încurajare, am putea bate din palme când vedem un zugrav a terminat un perete, sau un tirist, când a parcat fără să lovească nici o mașină. În fine, nu înțeleg, dar noroc că nu e singurul lucru din lumea asta pe care nu îl înțeleg, că aș înnebuni. Am avut escală în București, am văzut cu ochii mei sandwich-uri cu 29 de lei în România și dupămasă am aterizat în Milano. Am recuperat-o pe Brisi (numele câinelui) de la bagaje, m-am întâlnit cu omul de legatură (un argentinian simpatic cu care am schimbat câteva vorbe pe autobus până la gară), iar 3 autobuse, 12Euro și 2 ore mai târziu am ajuns la hostelul pe care mi l-am ales de acasă.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Nu era tocmai aproape de centru, dar măcar avea o panoramă frumoasă spre oraș. Am făcut rapid un duș și am coborât spre centru pentru că toată ziua mâncasem o prajiturică și o pungă cu 7 covrigi cât un inel primite în zbor (la propriu, nu la figurat). Ghinionul se ținea bine de mine. Am umblat cam o oră până am găsit un fel de fast-food deschis, am mancat un sandwich bun, apoi încă unul și am mers spre stație să prind ultimele autobuse spre hostel, care de la 8 seara circulau din oră în oră. L-am pierdul la mustață pe cel de la ora 9 așa că am stat pe bancă o oră să îl aștept pe următorul. Colegul meu de cameră dormea când am intrat. Am avut coleg de camera, doar unul într-o cameră cu 6 locuri – așa e la hostel, platești mai puțin, dar dormi mai înghesuit. Am ales hostel și pe considerente financiare, dar în principal pentru că din nou nu am reusit să merg cu Couchsurfing. Cele 4 invitații trimise au fost refuzate.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
M-am trezit gândindu-mă la sistemul de transport în comun din Bergamo – foarte convenabil fașă de alte locuri pe unde am mai fost. Una dintre opțiuni este să îți iei un bilet cu 2Euro și ai 3 călătorii pe care trebuie să le faci în 90 de minute. Dacă nu compostezi biletul la prima urcare, te poate ține chiar și o zi, pentru că prinzi curaj și nu il mai compostezi deloc. Am fost în Citta Alta, adică vechea cetate, unde sunt majoritatea atracțiile turistice din Bergamo. Era așa cum mă așteptam: frumos, plin de istorie la fiecare colț, străzi înguste, magazine diverse, puține mașini, biserici, puncte de belvedere, piațete și muzee. Doar aici am făcut fotografii.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Mă gîndesc că dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți intrați singuri pe net să vedeți fiecare clădire în parte, ce a fost și ce este, când a fost construită, cine a umblat prin ea etc. Și dacă tot suntem la capitolul cu interacțiunea dintre voi și mine, ceva mai sus pe pagină, pe coloana din dreapta, vă puteți înscrie să aprimiți notificare când postez ceva nou.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Am coborât cu unul din cele două funiculare (unde am folosit același bilet ca la autobus), am mers până la fast-food-ul care m-a ajutat cu o seară înainte, mi-am luat ceva de mâncare, după care m-am îndreptat spre aeroport. Am stat la coadă din nou, de data asta printre români care veneau acasă de la muncă și care vorbeau un amestec de română și italiană…între ei – m-am întors cu avion low-cost, poate de-aia. Înainte de a încheia, trebuie să îmi amintesc de doamna care a stat lângă mine și care de spaima se întindea spre obrazul meu, să vadă și ea pe geam, poate poate vede pământul și doamne ferește, dacă se întâmplă ceva perspectiva pământului o va ajuta. Mi-a spus într-un final ca e emoționată și că abia așteaptă să ajungem, dar la cât de tare se apropia, credeam că eu sunt de vină.
