9 Iunie: Ketambe – Takengon
Drumul din Ketambe spre Blagkejeren (aproximativ 75km) e pitoresc și m-a obligat să opresc de mai multe ori pentru fotografii. Era rupt de alunecări de tereni în mai multe locuri, dar se poate trece destul de ușor. Așa se întâmplă când se taie pădurea. Terenul e mult mai instabil, iar la clima din Indonezia, din cauza ploilor frecvente, deși natura se regenerează mai rapid, alunecările de teren sunt la ordinea zilei.
6 Iunie: Parapat – Berastagi
Am plecat relativ devreme de la Liberta Homestay. Mă înmuiasem prea tare și în cele 5 zile petrecute acolo, m-am dezobișnuit de trezirea cu alarmă. În Tomoc, la îmbarcare, era forfotă. Mașinile îmbarcate stăteua înghesuite ca sardelele. Unii șoferi nu opreau motorul după îmbarcare, ca să le meargă AC-ul în mașină, deși afară era răcoare. Vânzătoarele de nimicuri se împingeau printre călători. Pentru 1000 de rupii de la călătorii plictisiți, niște copii din sat săreau în apă de pe balustrada vaporașului – o formă de divertisment pe care nu o înțeleg decât din punctul de vedere al copiilor. Scaunele erau rupte, mizerie peste tot, praf, noxe, iar plecarea bărcii a fost întârziată.
Mai multă lume îmi arătase fotografii cu această cascadă, dar am avut ocazia să o vizitez abia spre sfârșitul șederii în Sumatra. Ca și cu alte ocazii, ne-am organizat o mână de oameni, iar într-o minunată zi de joi, ne-am pornit cu scuterele spre locație. În drumul spre Bukittinggi, imediat după este bifurcația cu drumul principal spre Pariaman (simpang ikan, sau intersecția cu pește, de la o statuie ce reprezintă un fel de pește-spadă mai supărat), spre dreapta, am mers pe un drum secundar prin Loeboekaloeng (sau Lubukalung), până la parcarea de unde începea traseul pe jos.
Reluând firul poveștii de unde l-am lăsat, două săptămâni mai târziu, în 1 Aprilie 2015, am plecat spre Lacul Maninjau, pe cea de-a doua rută, anume prin Pariaman (148km). Ca într-o glumă slabă, am ieșit destul de greu din Padang, pentru că înainte de apus traficul e mai îngreunat. Era miercuri și ne plănuisem un sfârșit de săptămână început prematur. Pe drum, ne-a prins ploaia de mai multe ori și abia pe la 22:00, am ajuns la căsuța în care am stat data trecută.
Aveam în plan să urcăm pe Muntele Singgalang, dar ne-am trezit într-o sâmbătă, fără chef de efort fizic. Dimineața am spălat niște haine, am băut liniștiți o cafea și ne-am decis să mergem la Lacul (Danau) Maninjau, unul dintre obiective turistice principale din Sumatra de Vest.
Ne-am reîntâlnit cu prietenii din Padang, după aproape 3 luni de absență. Fusesem plecați în Bali și pe Gili Air de la începutul lunii decembrie, până la sfârșitul lui februarie. Am făcut două călătorii pe scuter însumând peste 3000km, prin sudul insulei Sumatra și era cazul să abordăm mai atent locurile pe care nu am apucat să le vizităm din provincia Sumatra de Vest.
Bali este cel mai vizitat loc din Indonezia. Obiectivele turistice din insula Bali sunt mai scumpe ca în restul țarii, dar unele sau uneori, pot fi gratis. Ca să lămurim niște lucruri de la început – nimic nu e gratis odată ce ai ieșit din casă. Nici în casă lucrurile nu sunt gratis, pentru că la un moment dat, cineva a dat bani pe ele. Obiectivele turistice de mai jos, pot fi gratis în anumite circumstanțe: dacă nu calculezi benzina sau transportul până acolo, dacă nu calcuezi mâncarea sau băutura pe care o vei consuma, dacă nu cumperi souvenir-uri sau dacă mergi fără ghid. Odată ce ai scos aceste costuri din ecuație, respectând indicațiile, atracția turistică în sine, este gratuită.
Despre Denpasar, capitala sau orașul-reședință a insulei Bali am mai scris aici, dar revin cu câteva completări. Când am ajuns a 3-a oară și ne-am decis să stăm o lună, ne-am găsit o garsonieră/casă (kos) drăguță, mobilată, cu terasă, baie și bucătărie, utilată cu aragaz, dulap pentru haine pat și ventilator. Aveam inclusiv frigider, care este un lux în Indonezia și o pisică vorbăreață. Kos-ul făcea parte dintr-un grup de clădiri, într-o curte plină de plante, de care avea grijă proprietarul. Avea doi iepuri pe care îi lăsa liberi prin curte. Recent, pe unul dintre ei, l-au omorât câinii din vecini.
Venind de la Lacul (Danau) Batur, vremea părea că ni se împotrivește. Cerul devenea tot mai întunecos, iar norii nu știau cum să se înghesuie ca să ne sperie mai tare. Chiar înaninte de a ajunge a început să sufle vântul, ridicând frunze și plasticuri de pe stradă. Eram pregătiți „de luptă” și nu ne-am lăsat impresionți ușor. Poate totuși nu ne părăsea norocul, pentru că sus la Muntele Batur, am prins vreme superbă.
Ne-am decis să întreprindem o mică excursie la Lacul (Danau) Batur, din Bali și am ales să mergem în timpul săptămânii ca să fie mai aerisit. Eram oricum în afara sezonului de vârf așa că nicăieri nu era aglomerație. Ne-am luat cu noi un rucsac mic, câteva haine, printre care și haine mai groase, ne-am urcat pe scuter și am pornit spre lac. Drumul cel mai cunoscut este din Ubud sau Gianyar, spre Penelokan, pe marginea craterului Muntelui (Gunung) Batur. Tocmai pe acest motiv, noi am ales drumul care urcă din Klungkung, mai spre Est.
