Batik – metoda tradițională indoneziană de vopsire a țesăturilor

Am aflat de la un cubanez care stătea în același hotel cu noi, că foarte aproape, tot în zona Prawirotaman din Yogyakarta, există o fabrică de batik, care se poate vizita. În schimbul a 5$/pers., am vizitat și noi această făbricuță. Ne ușurasem deja de sume frumoase la Prambanan și Borobudur, așa că ce mai contau 10$, într-un loc în care măcar am interacționat cu muncitorii și am învățat despre tehnica de vopsire cu ceară a țesăturilor.

Înăuntru fabrica se pezenta ca un atelier aerisit, fără geamuri, în care puteam vedea, sub un singur acoperiș toate etapele de vopsire cu ceară și procesare a materialelor textile pentru a deveni batik. Am cunoscut o doamnă care făcea parte din familia ce deține fabrica de câtva generații, care ne-a prezentat pe rând fiecare etapă și ne-a răspuns cu răbdare întrebărilor.

Batik-ul începe cu designul. Dintre mii de desene reprezentând divese motive precum garuda (pasărea indoneziei), motive florale sau motive acvatice, în funcție de destinația produsului finit. Modelul și culorile de pe batik diferă în funcție de regiune, ceremonie sau momentul din viața celui care îl va purta. Desenul poate fi unic, poate fi un motiv repetat într-o ordine geometrică sau o combinație între cele două. Pentru modele repetitive, se pot folosi ștampilele sau ștanțele, care sunt o bijuterie în sine. Există un meșter care le face, din foițe subțiri de cupru, dupa cum îi este solicitat. E un proces laborios ce necesită mult timp, fiecare ștanță fiin absolut unică. Unele se foloses în perechi, sau câte patru, având puncte de de legătură pe margine și se foloses pentru imprimarea modelului în oglindă sau radial. Cele mai apreciate batik-uri însă, sunt cele care sunt realizate în totalitate manual.

Modelele se copiază în creion pe țesătura albă și trec apoi în următoarea etapă a procesului tehnologic, anume acoperirea cu ceară. Dacă se realizează cu ștante, țesătura ajunge la expertul în aplicarea cerii cu ștampila. Acesta încălzește ceara la o anumită temperatură (am aflat exact care este aceasta, dar nu mi-am notat-o si am uitat), la care ceara nu est nici prea lichidă, nici prea vâscoasă. Ștanța se înmoaie în ceara, iar apoi este apăsată pe tesătură, acolo unde îi este locul. Acest proces se repetă de câte ori est nevoie, pentru a acoperi cu ceară suprafețele de material, conform desenului. Dacă aplicarea cerii se face manual, țesătura e preluată de una sau mai multe femei, care cu ajutorul unui stilou artizanal, care are la un capăt un mic rezervor pentru ceara încinsă, acoperă linii sau suprafețe mai mari de pe material. Practic, se acoperă pe ambele fețe ale țesăturii, locurile care trebuie să își păstreze culoaea înițială, în momentul în care materialul este introdus în baia de culoare. Am avut ocazia să încercăm și noi să desenăm cu ceară și proesul necesită multă dexteritate. Te poți arde destul de urât cu ceara încinsă, poți picura pe lândă desen sau îți tremură mâna și linia dreaptă devine un zig-zag.

Materialul acoperit cu ceară își urmează cursul spre baia de culoare, unde după câteva vopsiri și clătiri în substanțe naturale sau chimice, e lăsat la uscat. Țesătura se introduce apoi într-o cuvă sub care arde focul pentru a menține apa fierbinte, ceara se topește aducând la lumină culoarea înițială a pânzei, din locurile unde era acoperită cu ceară. După uscare, tot procesul se poate relua și de fiecare dată se ascund cu ceară alte locuri de pe material. Produsul finit este un desen foarte complex, în două sau mai multe culori, care vine cusut pe margini și expus pe un perete sau e transformat în haine, accesorii vetimentare și sarong-uri.

În Indonezia se organizează concursuri de batik unde sunt premiate cele mai elaborate modele, în funcție de complexitate și originalitate. Domana care ne-a prezentat fabrica a participat și a câștigat astfel de competiții. Ne-a arătat batik-urile câștigătoare, cu modele de o minuțiozitate rară, realizate  integral manual. Arta batikului e apreciată și peste granițe. Fabrica Winotosastro are permanent comenzi. Pentru unele, clienții trimit personal pânzele și modelele. Probabil dacă nu vizitam și nu încercam cu mâna noastră tehnica batik-ului, nu am fi putut aprecia niciodată sarongurile și hainele realizate prin acestă metodă.

12-Jun-2013 07:43
12-Jun-2013 07:48
12-Jun-2013 07:49
 
12-Jun-2013 07:49
12-Jun-2013 07:49
12-Jun-2013 07:50
 
12-Jun-2013 07:51
12-Jun-2013 07:52
12-Jun-2013 08:00
 
12-Jun-2013 08:02
12-Jun-2013 08:02
12-Jun-2013 08:04
 
12-Jun-2013 08:05
12-Jun-2013 08:08
12-Jun-2013 08:09
 
12-Jun-2013 08:18
12-Jun-2013 08:21
12-Jun-2013 08:22
 
12-Jun-2013 08:22
12-Jun-2013 08:26
12-Jun-2013 08:27
 
12-Jun-2013 08:28
12-Jun-2013 08:32
12-Jun-2013 08:34
 
12-Jun-2013 08:34
12-Jun-2013 08:35
12-Jun-2013 08:36
 
12-Jun-2013 08:37
12-Jun-2013 08:38
12-Jun-2013 08:42
 
12-Jun-2013 08:46
12-Jun-2013 09:11
12-Jun-2013 09:20
 
12-Jun-2013 09:21
12-Jun-2013 09:44
12-Jun-2013 09:46
 
12-Jun-2013 10:18
12-Jun-2013 10:48
12-Jun-2013 11:17
 

PlecatiDeparte youtube channel

Playlist filme JAWA

5 thoughts on “Batik – metoda tradițională indoneziană de vopsire a țesăturilor

    • Trebuia sa spun vopsire cu ajutorul cerii. Practic, ceara acopera suprafetele panzei care nu se doresc vopsite. Sub ceara, materialul e conservat si isi pastreaza culoarea originala.

  1. Am aflat si eu de curând de tehnica indoneziană în Bucovina, unde se închistresc la fel ouăle. Văd că și chișița seamănă. 🙂 Cum s-o fi ajuns de la țesături la oăle de Paște?

Leave a Reply