Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.

Continue reading

Cum a spus DA și pregătirile pentru nuntă

Și dacă tot e primăvară, plantele înfloresc, dragostea plutește în aer, iar în spiritul acestor gânduri vă vom povesti  câte ceva despre noi. Cine ne știe de mai demult, deja și-a dat seama că ne potrivim ca mâna în mănușă.

Ioana mai vulcanică – eu mai relaxat, ea mai sensibilă – eu uneori, ea atentă la detalii – eu atent la alte detalii, ea vorbește frumos – eu vorbesc la subiect, ea mai delicată – eu mai direct. Ce să o mai lungim, ne completăm reciproc! Dacă tot eram în Indonezia, pe o minunată insulă exotică, am pregătit un modest inel cu o mică perlă neagră, pe care îl ascunsesem în fundul rucsacului, unde știam că va sta ascuns până la momentul oportun. Pregătisem cadrul (o zi însorită pe malul mării, pe o plajă mai liniștită, în nordul insulei), aveam inelul ascuns și așteptam să se întindă la plajă pe sarong. Am și întrebat-o de vreo două ori dacă nu merge să facă plajă, doar terminaserăm cafeaua cu ghimbir la una din mesele de bambus de pe terasă. Nu aveam nevoie de public, ci doar să o văd întinsă la soare. Știam că nu stă cu ochii deschiși și că mă pot furișa într-o parte să pornesc telefonul să filmez momentul. Restul e istorie… după cum puteți vedea mai jos.

Continue reading

Considerații personale despre comunicarea dintre client și agentul de turism

Uneori m-am trezit plimbându-mă pe la târguri sau expoziții, unde anumite firme, în calitate de expozanți, îmi întindeau flyer-e cu produsele lor, doar pentru că treceam prin fața standului, fără să mă întrebe dacă sunt interesat de produsele sau serviciile respective. La început plecam cu câte o pungă de carton plină cu astfel de pliante promoționale, pe care o aruncam la primul coș de gunoi. Acum, refuz politicos și nu iau pliante decât dacă mă interesează. Cred că nu sunt singurul care urmez o asfel de rutină pentru că mă simt agasat de pliante, oferte și persoane care încearcă să îmi vândă lucruri de care nici măcar nu sunt interesat. E ca și cum te roagă cineva să îi dai Like la o fotografie pe Facebook, ca să câștige nu știu ce concurs.

Plecati Departe - Fara fotografie Continue reading