După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Bali este cel mai vizitat loc din Indonezia. Obiectivele turistice din insula Bali sunt mai scumpe ca în restul țarii, dar unele sau uneori, pot fi gratis. Ca să lămurim niște lucruri de la început – nimic nu e gratis odată ce ai ieșit din casă. Nici în casă lucrurile nu sunt gratis, pentru că la un moment dat, cineva a dat bani pe ele. Obiectivele turistice de mai jos, pot fi gratis în anumite circumstanțe: dacă nu calculezi benzina sau transportul până acolo, dacă nu calcuezi mâncarea sau băutura pe care o vei consuma, dacă nu cumperi souvenir-uri sau dacă mergi fără ghid. Odată ce ai scos aceste costuri din ecuație, respectând indicațiile, atracția turistică în sine, este gratuită.
Ne-am întors în Bali după după 1 an și jumătate, de data asta, pe un traseu început din Sumatra și având ca punct terminus Gili Air. Eram sceptic și nu mă așteptam la foarte multe, mai ales că de data trecută am rămas cu un gust neutru, între dulce și amar. Aveam câțiva prieteni pe insulă, deci am cerut mai multe sfaturi despre noi atracții turistice ce ne-au scăpat în excursia anterioară.
Nu aveam nici un plan când o prietenă din Indonezia ne-a invitat în orașul ei pentru două zile. La aproximativ 100 km de Padang, în interiorul insulei, Sawah Lunto e un fost centru minier din timpul perioadei coloniale olandeze. Exploatarea de cărbune a început în 1888 și s-a încheiat în 1932, deci nu se poate vorbi de o istorie de durată. În ultimii ani, într-o tentativă de promovarea a orașului ca destinație turistică, oficialitățile încearcă să aducă turiști locali și străini, dar din păcate oferta e mediocră. E la fel ca în alte locuri din Sumatra. Ceea ce numesc ei destinație sau punct turistic, de cele mai multe ori nu ne trezește nici o emoție. Oricum, pentru a ieși din Padang și din lipsa altor planuri, am acceptat invitația, am mers rapid până acasă pentru a ne pregăti și am pornit la drum.
La primul sfârșit de săptămână de la sosirea în Padang, ne-am întalnit cu colegii Darmasiswa în Pasar Raya, din Padang. Am făcut niște cumpărături pentru că planul inițial era să stăm o noapte sau două pe o insulă mică, mai la Sud de oraș. Personal, nici nu aveam de gând să plec pentru 3 zile. La vremea aceea gândurile Ioanei și ale mele erau orientate spre găsirea unei case.
Într-un mesaj de la gazda noastră din Bandung aveam indicațiile cum să ajungem la locul unde urma să stăm câteva zile. Se înnoptase deja așa că ne grăbeam să ajungem cît mai repede. Nu vedeam nici o diferență față de Jakarta: aceeași densitate pe centimetru patrat, praf, sute de scutere, trafic infernal, angkot-uri, autobuze, camioane și pietoni care treceau strada, la limita accidentului.
