Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.
Bali este cel mai vizitat loc din Indonezia. Obiectivele turistice din insula Bali sunt mai scumpe ca în restul țarii, dar unele sau uneori, pot fi gratis. Ca să lămurim niște lucruri de la început – nimic nu e gratis odată ce ai ieșit din casă. Nici în casă lucrurile nu sunt gratis, pentru că la un moment dat, cineva a dat bani pe ele. Obiectivele turistice de mai jos, pot fi gratis în anumite circumstanțe: dacă nu calculezi benzina sau transportul până acolo, dacă nu calcuezi mâncarea sau băutura pe care o vei consuma, dacă nu cumperi souvenir-uri sau dacă mergi fără ghid. Odată ce ai scos aceste costuri din ecuație, respectând indicațiile, atracția turistică în sine, este gratuită.
Ne-am decis să întreprindem o mică excursie la Lacul (Danau) Batur, din Bali și am ales să mergem în timpul săptămânii ca să fie mai aerisit. Eram oricum în afara sezonului de vârf așa că nicăieri nu era aglomerație. Ne-am luat cu noi un rucsac mic, câteva haine, printre care și haine mai groase, ne-am urcat pe scuter și am pornit spre lac. Drumul cel mai cunoscut este din Ubud sau Gianyar, spre Penelokan, pe marginea craterului Muntelui (Gunung) Batur. Tocmai pe acest motiv, noi am ales drumul care urcă din Klungkung, mai spre Est.
În Indonezia, doar 8 obiective sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ca sa vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, în Romania, care e de aproape 8 ori mai mică, sunt 7 obiective. Pe de-o parte e trist, pentru că această stare de fapt reflectă atenția redusă a statului Indonezian față de patrimoniul cultural și natural de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, dacă ajungeți în vacanță în Bali, iată un motiv în plus să mergeți la culturile sau terasele de orez de la Jatiluwih.
După ce am dat de plaja Padang-Padang, am fost destul de motivați să mai mergem în Sud, în Peninsula Bukit, în căutare de alte plaje. După ce am ajuns la Pantai (plaja) Blue Point, langa Suluban, nu am mai căutat noi plaje, ci doar am revenit de câteva ori. Se pare că ne-a luat prin surprindere și ni s-a fixat rapid, aproape de inimă.
A nu se confunda cu Templul Gunug Kawi, din Sebatu. Pentru a ajunge în Tampaksiring, în principiu, trebuie urmat drumul care urcă din Gianyar spre Danau (Lacul) Batur, iar intrarea principală este pe partea stângă a drumului. Mergând spre templu cu GPS-ul de pe telefon, am ajuns la o intrare secundară, de pe un drum îngust, mai puțin circulat ce se ingusta brusc la niște plantații de orez.
Puteam să legăm și mai repede zborul spre Indonezia (Milano – Jakarta, în 27 Mai 2013), dar înainte ne-am decis că înainte de a ajunge în Asia, nu ne-ar strica o mini-vacanță de cîteva zile în Italia. Am ajuns destul de târziu la gazda noastră din Lecco, din cauza unei greșeli (greșala mea) de organizare. De la aeroportul din Bergamo am luat trenul spre Milano și abia apoi spre Lecco, în loc să mergem la gara din Bergamo, de unde am fi avut tren direct spre destinație. Cel puțin, am aruncat o privire în gara Milano Centrale, o clădire al cărei hol principal parcă e desprins din filme SF vechi. Dacă aș fi avut obiectiv superangular sigur reușeam să fac niște fotografii mai reușite. Marcel ne-a iertat că am ajuns aproape de miezul nopții, a venit după noi la gara din Lecco și nu am stat mult la povești înainte să ne punem la somn, pe la 12:30 noaptea.
